RĂPCIUGÓS, -OÁSĂ, răpciugoși, -oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (1). ♦ Fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. – Răpciugă + suf. -os.

RĂPCIUGÓS, -OÁSĂ, răpciugoși, -oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (1). ♦ Fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. – Răpciugă + suf. -os.

RĂPCIUGÓS, -OÁSĂ, răpciugoși, -oase, adj. Bolnav de răpciugă. Fiul împăratului, hoțul, se duse și el de cumpără o mîrțoagă de cal răpciugos și bubos. ISPIRESCU, L. 373. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpînu- său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit, răpciugos și răpănos. CREANGĂ, P. 101. ◊ Fig. Se auzeau în depărtări tușind tunurile răpciugoase. SADOVEANU, O. VI 57.

răpciugós adj. m., pl. răpciugóși; f. răpciugoásă, pl. răpciugoáse

răpciugós adj. m., pl. răpciugóși; f. sg. răpciugoásă, pl. răpciugoáse

RĂPCIUGÓS adj. 1. v. morvos. 2. v. slab.

RĂPCIUGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (despre animale) 1) Care suferă de răpciugă; cu răpciugă; morvos. 2) fig. Care este slab, neîngrijit. /răpciugă + suf. ~os

răpciugos a. atins de răpciugă.

răpcĭugós, -oásă adj. (d. răpcĭugă). Bolnav de răpcĭugă. Fig. (adj. și s.) Slab, păcătos: ĭa un răpcĭugos și el!

RĂPCIUGOS adj. 1. (MED. VET.) morvos. (Cal ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

răpciugós, -oásă, răpciugoși, -oase, adj. – 1. Bolnav de răpciugă. 2. (despre oameni) Sărac. 3. Zdrențuros. – Din răpciugă + suf. -os (Scriban, DEX, MDA).

răpciugós, -oasă, adj. – 1. Bonav de răpciugă. 2. (Despre oameni) Sărac. 3. Zdrențuros. – Din răpciugă + -os.