răntuit definitie

2 intrări

6 definiții pentru răntuit

RĂNTUÍ vb. v. deranja, răscoli, răvăși, zăpăci.
RĂNTUÍT adj. v. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat.
răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna.
răntuí2, răntuiésc, vb. (reg.) a trage, a smuci, a smulge.
răntui vb. v. DERANJA. RĂSCOLI. RĂVĂȘI. ZĂPĂCI.
răntuit adj. v. DĂRĂPĂNAT. DEGRADAT. MĂCINAT. PĂRĂGINIT. PRĂPĂDIT. RUINAT. STRICAT.

răntuit dex

Intrare: răntuit
răntuit
Intrare: răntui
răntui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a