Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 926565:

RĂCLUÍ, răcluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A împărți în parcele; a parcela. (Refl. pas.) Lanurile mari, pentru ușurință, se răcluiesc la un obraț. PAMFILE, A. R. 120.

Răclui dex online | sinonim

Răclui definitie