răcáș, răcáșuri, s.n. (reg.) 1. grămadă, tason. 2. jilip pe care alunecă lemnele. 3. proptea de scânduri.

răcáș, s.n. – (reg.) Grămadă de trunchiuri de copaci, în pădure (ALR, 1956: 619). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „grămadă” (DRT). – Din magh. rakás „stivă, gramadă” (MDA).

răcáș, s.n. – Grămadă de trunchiuri de copaci, în pădure (ALR 1956: 619). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „grămadă” (DRT). – Din magh. rakás „stivă, gramadă” (MDA).