râie definitie

20 definiții pentru râie

RẤIE s. f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin leziuni ale pielii (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ◊ Expr. Se ține ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.
RẤIE s. f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ◊ Expr. Se ține ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.
RÎ́IE s. f. (Popular) 1. Boală de piele transmisibilă la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe (localizate mai ales între degete) care produc mîncărime; scabie. Cu nasul și cu ochii plini de rîie... nu mai erau cîini, ci niște strigoi. GALACTION, O. I 310. Avea două capre pline de rîie. CREANGĂ, O. A. 286. ◊ Rîie căprească v. căpresc.Expr. Se ține ca rîia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți scăpa. 2. Fig. Termen depreciativ pentru oameni și animale; pacoste, năpastă, plagă (socială). V. lepră. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 24. [Capra] se smucea în toate părțile, încît îi era acum lehamite de dînsa. – De-aș ajunge mai degrabă în tîrg, zise Prepeleac, să scap de rîia asta. CREANGĂ, P. 42. N-am făcut bine că... am scăpat țara de o așa rîie? NEGRUZZI, S. I 153.
!rấia-broáștei (plantă) s. f. art., g.-d. art. rấiei-broáștei
!rấia-múnților (plantă) s. f. art., g.-d. art. rấiei-múnților
rấie (pop.) s. f., art. rấia, g.-d. art. rấiei
râia-broáștei (bot.) s. f.
râia-múnților (bot.) s. f.
râie s. f., art. râia, g.-d. art. râiei
RÂIA-BROÁȘTEI s. v. mătasea-broaștei.
RÂIE s. (MED.) scabie, (reg.) rapăn.
RÂIE-BROȘTEÁSCĂ s. v. mătasea-broaștei.
rîie s. f. – Scabie. – Mr. răńe, (a) rîne, megl. rănă. Lat. aranea (Diez, I, 356; Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 215; Densusianu, Hlr., 186; Pușcariu 1460; REW 593), lat. *aronea › it. rogna, prov., port. ronha, fr. rogne, sp. roña (gal. raña). – Der. rîia, vb. (a căpăta rîie); rîios (mr. arînos, arănos), adj. (cu rîie; încrezut și calic).
RÂIE f. pop. 1) Boală contagioasă a pielii (la om și la unele animale) cauzată de un parazit, care se manifestă prin apariția unor bubulițe și prin mâncărime puternică; scabie. ◊ A se ține ca râia (de om) se spune despre cineva, de care nu poți scăpa ușor. 2) Situație complicată și neplăcută; belea. 3) depr. Ființă care pricinuiește cuiva neplăceri; pacoste. [G.-D. râiei] /<lat. aranea
râie f. boală contagioasă a pielii, caracterizată prin o mare spuzeală și mâncărime mai ales între degete. [Macedo-rom. arânia = lat. ARANEA, pecingine (lit. păiajen)].
rî́ĭe f. (d. aránea, painjin, rîĭe, de unde s’a făcut arîñe, cum zic Macedo-Româniĭ, apoĭ *rîñe, rîĭe, ca remaneat, rămîĭe; it. rogna, pv. pg. ronha, fr. rogne, sp. roña, din latinu *aronea. V. moșoroĭ). O boală de pele cauzată de un parazit arahnid (ácarus saŭ sarcóptes scabiéi). – Pin spălăturĭ cu săpun negru și ungere cu alifie de pucĭoasă și maĭ ales cu soluțiunea luĭ Vleminx (pucĭoasă și var), se vindecă în cîteva ore.
rîia-broaștei s. v. MĂTASEA-BROAȘTEI.
RÎIE s. (MED.) scabie, (reg.) rapăn.
rîie-broștească s. v. MĂTASEA-BROAȘTEI.
RẤIE (lat. aranea „păianjen”) s. f. (Pop.) 1. Boală provocată la om și la animale de diverși acarieni, paraziți, la suprafața sau în profunzimea epidermei; se manifestă prin mâncărimi, leziuni ale pielii, frecvent cu formarea de cruste iar la mamifere și prin căderea părului. Printre cele mai frecvente forme se numără r. sarcoptică (v. scabie), r. psoroptică (produsă de acarieni din genul Psoroptes, care afectează îndeosebi caii, bovinele și ovinele), r. notoedrică (afectează pisicile, câinii și iepurii, fiind localizată în special pe cap, gât și membre, produsă de acarieni din genul Notoedres), r. auriculară (localizată la urechi, produsă la câini și pisici de acarianul Otodectes). 2. Fig. Termen depreciativ pentru cineva sau pentru ceva de care nu poți scăpa; năpastă, pacoste. 3. (FITOPAT.) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de ciuperca Synchytrium endobioticum, manifestată prin apariția unor excrescențe moi, brune-negricioase pe părțile subterane ale plantei. ◊ Râia comună a cartofului = actinomicoza cartofului.

râie dex

Intrare: râie
râie substantiv feminin
râie
Intrare: râia-broaștei
râia-broaștei substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: râia-munților
râia-munților substantiv feminin articulat (numai) singular