q definitie

2 intrări

21 definiții pentru q

chintál sn [At: COSTINESCU / V: cuin~ / Pl: ~e și ~uri / E: fr quintal] Unitate de greutate de 100 kg.
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.
Q s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. [Pr.: chiu]
CHINTÁL, chintale, s. n. Măsură de greutate egală cu o sută de kilograme, întrebuințată mai ales la măsurarea cantităților mari de cereale. – Variantă: (învechit) cvintál (scris și quintal) s. n.
CVINTÁL s. n. v. chintal.
CHINTÁL, chintale, s. n. Măsură de greutate egală cu o sută de kilograme. – Fr. quintal.
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
Q, q s. m. invar. [cit. kü/chiu]
Q, q s. m. invar. [cit. kü / chĭu]
CHINTÁL s.n. Unitate de măsură egală cu 100 kg (folosită mai ales pentru cereale). [Var. cvintal s.n. / < fr. quintal, cf. ar. quintar].
CVINTÁL s.n. v. chintal.
CHINTÁL s. n. unitate de măsură a masei, de 100 kg (pentru cereale). (< fr. quintal)
CHINTÁL ~e n. Unitate de măsură a greutății (egală cu o sută de kilograme) folosită pentru cântărirea, mai ales, a cerealelor. /<fr. quintal
Q m. a 17-a literă a alfabetului; figurează numai în vorbe străine.
*chintál n., pl. e (fr. quintal, it. quintale. V. cantar). Greutate de o sută de litre. Chintal metric, o sută de chilograme.
q m. A șapte-spre-zecea literă a alfabetuluĭ, numită cu din cauză că e urmată totdeauna de ŭ plus a, e, i, o saŭ ŭ. Uniĭ o numesc chĭu, după fr., ceĭa ce e greșit. Romaniĭ pronunțaŭ qua, que, qui, quo, quu ca cŭa, cŭe, cŭi, cŭo, cŭu, ca Italieniĭ azĭ. Pronunțarea kva, kve, kvi, kvo, kvu e germană și slavă (Vezĭ rom. cvartal, cvit). Limba rom. veche l-a prefăcut în ca, ce, ci, cu (ca’n scamă, cerere, ci, *co = că. Exemplu cu cu din quu nu e). Limba rom. noŭă l-a prefăcut în ca saŭ cŭa, che saŭ cŭe, chi, co, cu (calitate, ecŭațiune, chestiune, elocŭent, achizițiune, cotidian. Exemplu cu cu din quu nu e). De oare ce Slaviĭ ortodocșĭ aŭ litera Ч derivată din q latin și de oare ce numaĭ la Românĭ q s’a prefăcut ca sunet în ce, ci, s’ar putea că aci să fie o influență a foneticiĭ româneștĭ. Litera q e proprie alfabetuluĭ latin și e de origine dorică. Greciĭ îl numeaŭ koppa și-l aveaŭ de la Fenicienĭ, de la care aŭ luat cele maĭ multe litere. Sunetu luĭ era ca și k, și la urmă a rămas numaĭ ca cifră (90). Romaniĭ confundaŭ des litera q cu c (k), de care nu diferea pin sunet. De ex., scriaŭ ocvoltod îld. oculto (în decretu senatuluĭ contra bacanaliilor). Alte-orĭ îl scriaŭ fără u: qintus îld. quintus. Dialectu oscic îl prefăcea regular în p, ca: petur, lat. quatuor și rom. patru.
Q s. m. invar. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă); se folosește în cuvinte străine, în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactivă.

q dex

Intrare: q
q substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronunție: chiu, kü
Intrare: chintal
quintal substantiv neutru
cvintal substantiv neutru
chintal substantiv neutru
q substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronunție: chiu, kü