Definiția cu ID-ul 504624:
păstáie (păstắi), s. f. – Teacă, coajă. –
Var. păstare, păstău,
înv. postaie.
Mr. păstal’e, pistal’e. Origine îndoielnică.
Mr. pare să indice prezența unui etimon
lat. terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare „a rupe” (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis „capsulă” (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din
alb. pištaië (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă. –
Der. păstăios,
adj. (cu păstăi, cu coajă). Din
rom. provine
rut. pastaja.
Păstăi dex online | sinonim
Păstăi definitie