PÎRĂUÁȘ, pîrăuașe, s. n. (Și în forma pîrîuaș) Pîrăiaș. Un pîrîuaș curge risipit, tăcut, printre bolovanii arși de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Începuse a înnopta, cînd am ajuns într-o înfundătură de munți, unde se auzea răsunînd glasul unui pîrăuaș. CREANGĂ, A. 31. Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57. ◊ Fig. Un pîrăuaș îngust de sînge se strecura pe sub tunică și picura pe coastele murgului. SADOVEANU, O. I 32. – Variantă: pîrîuaș s. n.