PÎRLOGÍT, -Ă, pîrlogiți, -te, adj. (Despre terenuri de cultură) Devenit pîrloagă; părăginit, înțelenit. Ogoarele obosite sînt abandonate spre a se înnoi și, în locul lor, se iau altele, pîrlogite și înțelenite. I. IONESCU, D. 351.