Definiția cu ID-ul 504927:
pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. –
Mr. pîngînescu, pîngînire,
megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20),
cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”.
Der. din
sl. sau din
alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. –
Der. pînganie,
s. f. (
Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară,
s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune,
s. f. (
înv., profanare); pîngăritor,
adj. (profanator).
Pângări dex online | sinonim
Pângări definitie