puzdére f. (vsl. pozderiĭe, pazderŭ și pozderŭ, paĭe, cîlț, d. drati-deron, a zmulge, a jupui; bg. pŭzdér și pazdér, sîrb. pózder, rus. pázderie și pázder, partea lemnoasă a cînepeĭ după ce i s’aŭ scos firele; ung. pozdorja. V. dîră). Partea lemnoasă a cotoarelor de cînepă după ce aŭ fost zdrobite de meliță și li s’aŭ scos firele și care se aruncă în foc. Fig. Mare mulțime: o puzdere de gîndacĭ, de Jidanĭ. Adv. În mare număr: foĭaŭ vermiĭ puzdere. – Și puzdérie (sud) și pozdere (nord). În Gorj pîzdắrii, f. pl. = țandurĭ: paharu a căzut și s’a făcut pîzdăriĭ. Și puzdăriĭ. V. și zgrebenț.