Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 812971:
pustă f. Tr. ținut nelocuit, comună sau cătun așezat pe locul vechilor puste. [Ung. PUSZTA, pustiu]. V. Puszta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Pustă dex online | sinonim
Pustă definitie
