PURICĂRÍE, puricării, s. f. (Cu sens colectiv; și în forma purecărie) Mulțime mare de purici. Noi, ca niște călători înțelepți, nu luarăm în seamă această puricărie, apoi vederea desfătătoare ce avea pe mare camera noastră ne făcu să uităm toate suferințele. BOLINTINEANU, O. 294. – Variantă: purecăríe s. f.