PURADÉL, puradei, s. m. (Depreciativ) Copil de țigan; p. ext. (familiar) orice copil. Țiganul nu era singur, căci avea ș-o muiere cu care căpătase vreo șase puradei. RETEGANUL, P. I 60. – Variantă: puradéu (PAS, Z. I 116) s. m.