PUPĂÍ, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupăză) A scoate strigăte caracteristice speciei. [Pupăza] pupăind toată ziua ca o nebună. MARIAN, O. I 13. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti, a defăima. Toți defăimătorii sînt numiți «pupeze» și se zice că «pupăiesc», adică clevetesc. MARIAN, O. II 176.