PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif.

PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif.

punitív adj. m., pl. punitívi; f. punitívă, pl. punitíve

punitív adj. m., pl. punitívi; f. sg. punitívă, pl. punitíve

PUNITÍV adj. v. pedepsitor.

PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi].

PUNITÍV, -Ă adj. care pedepsește; destinat a pedepsi. (< fr. punitif)

PUNITÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care pedepsește; care are scopul de a pedepsi. /<fr. punitif

*punitív, -ă adj. (d. lat. punitus, pedepsit). Făcut în scop de pedeapsă: expedițiune punitivă.