PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Numai în expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a da gurii forma unei pungi, strîngînd sau încrețind buzele; a fac-e gura pungă. V. pungă. Clătină capul încăpățînat și, pungîndu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN B. I 46. Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. 2. (Învechit) A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc.; a pungași. Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri, id. ib. 87.

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. Strîns ca o pungă, țuguiat, încrețit, zbîrcit. Se-nfățișă mare și ciolănoasă.... c-o gură pungită din care nu lipsea încă nici o măsea. SADOVEANU, N. F. 6.

pungí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 să pungeáscă

pungí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungeáscă

PUNGÍ vb. v. calici, fura, lăcomi, pungăși, scumpi, zgârci.

PUNGÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

A PUNGÍ ~ésc tranz. 1) înv. A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situație, furând etc.). 2) reg. A coase rău, încrețind țesătura ca o pungă. ◊ A-și ~ gura (sau buzele) a încreți buzele, dând forma unei pungi legate la gură. /Din pungă

pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR.

pungésc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungășesc. Sud. Strîng gura saŭ pelea, o fac pungă: gura se pungește de fructe acre, pĭelea se pungește după arsură.

pungi vb. v. CALICI. FURA. LĂCOMI. PUNGĂȘI. SCUMPI. ZGÎRCI.

pungit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.