14 definiții pentru punctual
PUNCTUÁL, -Ă, punctuali, -e,
adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate.
2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment.Care abordează doar o anumită problemă strict precizată. [
Pr.: -tu-al] – Din
fr. ponctuel (după punct).
PUNCTUÁL, -Ă, punctuali, -e,
adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate.
2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [
Pr.: -tu-al] – Din
fr. ponctuel (după punct).
PUNCTUÁL, -Ă, punctuali, -e,
adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenele fixate. ◊ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. Domnul lordache Păun simți ca întotdeauna satisfacția datoriei punctual împlinite. C. PETRESCU, O. P. I 159.
2. (Despre verbe,în opoziție cu
durativ) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment.
punctuál (punc-tu-al)
adj. m.,
pl. punctuáli;
f. punctuálă,
pl. punctuále
punctuál adj. m. (sil. punc-tu-al), pl. punctuáli; f. sg. punctuálă, pl. punctuále PUNCTUÁL adj. exact, parolist. (Voi fi ~; un om ~.) PUNCTUÁL, -Ă adj.
1. (adesea adv.) Regulat, exact; care face la timp ceea ce trebuie să facă; precis. ♦ Făcut la momentul hotărât, determinat.
2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pron. -tu-al, var. puntual, -ă adj. / cf. fr. ponctuel, it. puntuale].
PUNCTUÁL, -Ă adj. 1. (și
adv.) care respectă întocmai termenul fixat; făcut la momentul hotărât; exact, precis. 2. (despre aspectul verbelor) care arată că acțiunea se referă la un singur moment al desfășurării. 3. (mat.) referitor la un punct. (< engl. punctual, după fr. poncuel)
PUNCTUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă grijă și corectitudine în realizarea datoriilor și promisiunilor; cu responsabilitate și exactitate. 2) și adverbial Care are loc la momentul prestabilit; produs la timpul fixat. [Sil. -tu-al] /punct + suf. ~al punctual a. care face exact, la punctul anumit.
*punctuál, -ă adj. (mlat. punctualis, d. punctum, punct; fr. ponctuel). Exact, la punctu (timpu) hotărît: plată punctuală. Exact, care execută la timp fixat: om punctual. Adv. A plăti punctual.
PUNCTUAL adj. exact, parolist. (Voi fi ~; un om ~.) punctuál, -ă adj. Exact, precis ◊ „Voita criză a culturii poate fi așadar atinsă (și rezolvată) în problema punctuală a instituției teatrale.” ◊ „22” 27/93 p. 15. ◊ „«Intelectualii sunt acum peste tot, și în Guvern și în Opoziție», a spus istoricul Ș.T. (ale cărui intervenții s-au dovedit punctuale și echilibrate).” ◊ „22” 46/93 p. 5; v. și PAC (din punct, după fr. ponctuel, it. puntuale; PR 1950; DEX – alte sensuri, DN3) Punctual dex online | sinonim
Punctual definitie