PUCHI, puchi, s. m. (Reg.) Urdoare. ◊ Pată mare. – Et. nec.

PUCHI, puchi, s. m. (Reg.) Urdoare. ◊ Pată mare. – Et. nec.

PUCHI, puchi, s. m. (Regional) Puchină. Pronunțat monosilabic.

puchi (reg.) s. m., pl. puchi, art. púchii

puchi s. m., pl. puchi, art. púchii

PUCHI s. v. urdoare.

PUCHI ~ m. reg. 1) v. PUCHINĂ. 2) Pată mică; punctișor. /Orig. nec.

A SE PUCHÍ mă ~ésc intranz. reg. fam. A se uita insistent, descifrând sau deslușind cu greu (din cauza vederii sau a luminii slabe). /Din puchi

puchí, puchi, vb. IV (reg.) 1. secreție gălbuie de pe pleoape depusă în timpul somnului; urdoare, puchină. 2. pată mare. 3. păduche. 4. numele unui joc de cărți.

puchín m. și puchínă f., pl. ĭ (rudă cu puchĭos, pucĭos). Est. Pl. Urdorĭ, lacrămĭ uscate și alte substanțe gălbicĭoase care se fac la ochĭ după somn orĭ din pricina vreuneĭ boale. – Și puchĭ, m. pl. V. pistruĭe.

puchi s. v. URDOARE.