PUBLICITÁTE s. f. Faptul de a face un lucru cunoscut publicului (prin difuzare scrisă sau prin relatări orale, transmise de la om la om); propagare în public. Cel ce se teme de publicitate știe că are multe păcate, și n-are nici voința, nici dorința de a se îndrepta. BOLLIAC, O. 263. Birou de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate în ziare, anunțuri. Să nu te surprindă dacă ai să-l întîlnești mîine pe scări, urcînd la dantist sau coborînd de la biroul de publicitate. C. PETRESCU, C. V. 281. Mica (rar mică) publicitate = totalitatea anunțurilor, de obicei referitoare la interese personale, pe care le publicau ziarele în rubrici speciale; rubrica în care se publicau astfel de anunțuri. încotro se află ghișeul de mică publicitate? C. PETRESCU, C. V. 160. Agent de publicitate - persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. ◊ Expr. A da publicitate = a face cunoscut, a informa publicul. Prea insista să dăm publicitate scandalului. C. PETRESCU, C. V. 131. A da publicității = a publica. Cît pentru odă, am dorit să fac o grațiozitate lui vodă înainte de sărbători... și cred, prin urmare, că domnitorul va da-o publicității. ALECSANDRI, S. 95.