PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. sg. psihoterápică, pl. psihoterápice

PSIHOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la psihoterapie; psihoterapeutic. [< fr. psychothérapique].

PSIHOTERÁPIC, -Ă adj. referitor la psihoterapie; psihoterapeutic. (< fr. psychothérapique)

PSIHOTERÁPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de psihoterapie; propriu psihoterapiei. /<fr. psychothérapique