prund (prúnduri), s. n. – 1. Pietriș, prundiș. – 2. Albie cu prund. – 3. Mal, țărm prundos, matcă de rîu subalpin. Sl. prądŭ „dună, banc de nisip” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40); cf. sb., cr. prud „dună”, pol. prąd „curent”, rus. prud „heleșteu”. – Der. prundar, s. m. (alcion, Alcedo aquaticus); prundărel, s. m. (alcion); prundaș, s. m. (pasăre, Calidris arenaria); prundi, vb. (a acoperi cu pietriș); prundiș, s. n. (pietriș mărunt); prundos, adj. (pietros); prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui).