PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.

PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.

PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.

PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.

prozaizá vb., ind. prez. 1 sg. prozaizéz, 3 sg. și pl. prozaizeáză

prozaizáre s. f., pl. prozaizări

PROZAIZÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A scrie în proză. 2. A da un caracter prozaic. [Pron. -za-i-. / < fr. prosaïser].

PROZAIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a prozaiza și rezultatul ei. [Pron. -za-i-. / < prozaiza].

PROZAIZÁ vb. tr. a da un caracter prozaic. (< fr. prosaïser)

*prozaizéz v. tr. (d. prozaic; fr. prosaïser). Fig. Fac prozaic, șterg frumuseța poetică: a prozaiza munțiĭ distrugînd codriĭ.

prozaizáre s. f. Acțiunea de a face să devină prozaic ◊ „Denunțarea erorii mitice, în primul caz, se produce sub semnul «prozaizării» pretextului mitologic (în sensul umanizării lui).” Luc. 30 I 71 p. 2 (din prozaiza; DN3)