PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète.

PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète.

PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția. – V. codoș.

proxenét s. m., pl. proxenéți

proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte

proxenét s. m., pl. proxenéți

proxenétă s. f., pl. proxenéte

PROXENÉT s. codoș, mijlocitor, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.

PROXENÉTĂ s. codoașă, codoșcă, (înv.) pezevenche.

PROXENÉT, -Ă s.m. și f. Cel care mijlocește prostituția; codoș. [Cf. fr. proxénète, lat., gr. proxenetes].

PROXENÉT, -Ă s. m. f. cel care mijlocește prostituția. (< fr. proxénète)

PROXENÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care înlesnește practicarea prostituției (pentru a trage foloase materiale personale). /<fr. proxénete

PROXENET s. codoș, mijlocitor, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.

PROXENETĂ s. codoașă, codoșcă, (înv.) pezevenche.

PROXENET(Ă) altoi, ambasador, bordelez, coață, garid, herghelegiu, matroană, nene, papașa, pește.