PROVÍNCIE, provincii, s. f. 1. Parte delimitată dintr-o țară, adesea constituind o diviziune geografică sau administrativă; regiune, ținut. Florida e o provincie joasă, mlăștinoasă. RALEA, O. 21. 2. Teritoriu al unei țări, în afară de capitală. Mama a plecat cu mine în provincie și el, cînd a ieșit din arest, nu ne-a mai găsit. DEMETRIUS, C. 25. 3. Orice teritoriu cucerit de romani afară din Italia și supus legilor romane. Colonia romană, în vreme de 160 ani, ajunse într-o stare foarte înfloritoare și una din cele mai frumoase provincii ale întinsei împărății romane. BĂLCESCU, O. II 11. – Variantă: provínție (ALECSANDRI, T. 482) s. f.