PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.

PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.

protonotár s. m., pl. protonotári

PROTONOTÁR s.m. (Ist.) Prelat de pe lângă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it. protonotario, fr. protonotaire].

PROTONOTÁR s. m. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primește actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ◊ prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. (< it. protonotario, fr. protonotaire)

PROTONOTÁR ~i m. Prelat de la curtea papală, care înregistrează și expediază actele pontificale. /<lat. protonotarius, fr. protonotaire

*protonotár m. (mlat. proto-notarius, d. vgr. prótos, primu, și lat. notarius, notar). Prelat care la curtea papiĭ expediază actele importante.