PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire.

PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire.

PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de regulile ceremonialului stabilit; potrivit acestui ceremonial. Era rezervat și protocolar, ca și cum ar fi fost de marmură. VORNIC, I. 151. Se înclină într-un soi de reverență care e departe de cele protocolare. CAMIL PETRESCU, O. I 283. Totul era corect, protocolar și făcut după tipicul marilor doliuri. ANGHEL, PR. 66.

protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre

protocolár adj. m., pl. protocolári; f. sg. protocoláră, pl. protocoláre

PROTOCOLÁR adj. 1. v. ceremonios. 2. ceremonios, parlamentar. (Stil, limbaj ~.) 3. v. ceremonios.

PROTOCOLÁR, -Ă adj. După protocol, potrivit protocolului; (despre persoane) ceremonios. [Cf. fr. protocolaire].

PROTOCOLÁR, -Ă adj. potrivit protocolului; care respectă anumite reguli de politețe, ceremonios. (< fr. protocolaire)

PROTOCOLÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de protocol; propriu protocoalelor. 2) Care trebuie să corespundă cerințelor unui protocol. Descriere ~ă. 3) (despre persoane) Care vădește o politețe exagerată; ceremonios; reverențios. /<fr. protocolaire

*protocolár, -ă adj. (d. protocol; fr. -laire). Conform protocoluluĭ.

PROTOCOLAR adj. 1. ceremonios, reverențios, solemn. (Ton ~.) 2. ceremonios, parlamentar. (Stil, limbaj ~.) 3. ceremonios, formalist. (Ești prea ~!)