PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui.

PROTEGUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui.

PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A proteja. – Protege + suf. -ui.

PROTEGUÍRE, proteguiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui.

PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A apăra, a ocroti, a proteja. O s-ajungi ministru... la instrucție, nu-i așa? ca să-mi proteguiești artele. GANE, H. III 183.

proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă

proteguíre (înv.) s. f., g.-d. art. proteguírii

proteguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. proteguiáscă

proteguíre s. f., g.-d. art. proteguírii; pl. proteguíri

PROTEGUÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

PROTEGUÍRE s. v. ocrotire, protejare, sprijinire, susținere.

*proteguĭésc, V. protejez.

*protejéz v. tr. (fr. protéger, d. lat. prótego, -tégere, d. pro, înainte, și tégere, tectum, a acoperi. V. protector, detectiv, țiglă). Ĭaŭ supt protecțiune, apăr, ajut, sprijin, ocrotesc, susțin, favorizez: a proteja săraciĭ, literatura, artele. Susțin în concurs, în competițiune, în concurență: a proteja un candidat, un postulant, o industrie. Apăr de dușmanĭ: un fort proteja podu. – Se zice rar și protege, să proteagă, numaĭ la pers. III după lat.). Barb. proteguĭesc (ca și diriguĭesc).

protegui vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

proteguire s. v. OCROTIRE. PROTEJARE. SPRIJINIRE. SUSȚINERE.