Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru protal

PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle.
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle.
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. Protal de ferigă.
protál s. n., pl. protále
protál s. n., pl. protále
PROTÁL s.n. Lamă verde în formă de frunză întinsă pe pământ, rezultată din germinarea unui spor de criptogamă vasculară. [Pl. -le, -luri. / < fr. prothalle].
PROTÁL s. n. tal verde în formă de frunză, din germinarea sporului la ferigi, care poartă anterozoizii și arhegoanele. (< fr. prothalle)
PROTÁL (< fr.; {s} pro-2 + gr. thallos „ramură”) s. n. Corp vegetal în formă de lamă, de mici dimensiuni, care reprezintă generația gametofitică, haploidă, la ferigi, ecvisetacee și licopodiacee, rezultată din germinarea sporilor. Pe fața inferioară a p. se formează organele de înmulțire sexuată (anteridiile și arhegoanele).
prótă, proți s. m. (Reg.) Protopop. – Din scr. prota.

Protal dex online | sinonim

Protal definitie

Intrare: protal (pl. protale)
protal pl. protale substantiv neutru
Intrare: protal (pl. protaluri)
protal pl. protaluri
Intrare: protă
protă