PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate.

PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjură porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate.

PROSTÁTĂ, prostate, s. f. Glandă care se găsește la intersecția aparatului genital cu cel urinar, la bărbați.

prostátă s. f., g.-d. art. prostátei; pl. prostáte

prostátă s. f., pl. prostáte

PROSTÁTĂ s. (ANAT.) glandă prostatică, (înv.) gâlca sămânții.

PROSTÁTĂ s.f. Glandă situată la intersecția aparatului genital cu cel urinar la bărbați. [< fr. prostate, cf. gr. prostates – așezat înainte].

PROSTÁTĂ s. f. glandă la intersecția aparatului genital masculin cu cel urinar. (< fr. prostate)

PROSTÁTĂ ~e f. Glandă a organelor genitale masculine, situată înaintea vezicii urinare. /<fr. prostate

PROSTATĂ s. (ANAT.) glandă prostatică, (înv.) gîlca sămînții.

PROSTÁTĂ (< fr., lat. {i}; {s} gr. prostates „așezat înainte”) s. f. Organ musculo-glandular, de forma unei castane, care înconjură porțiunea inițială a uretrei la bărbat. P. este formată din doi lobi laterali și un lob median și secretă un lichid cu aspect lăptos, sperma, care se varsă în porțiunea prostatică a uretrei, de obicei în timpul actului sexual.