PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă.

PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă.

PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar, deținătoare a unui imobil (mai ales considerată în raport cu chiriașii).Proprietăreasa voastră, baba Rada, vă închiriase casa și curtea. PAS, Z. I 191.

proprietăreásă (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése

proprietăreásă s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése

PROPRIETĂREÁSĂ s. proprietară. (~ imobilului.)

PROPRIETĂREÁSĂ ~ése f. 1) Femeie care are o proprietate. 2) Femeie care posedă un imobil (în raport cu chiriașul ei). 3) Soția proprietarului. [Sil. -pri-e-] /proprietar + suf. ~easă

PROPRIETĂREASĂ s. proprietară. (~ imobilului.)