PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique.

PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique.

PROFÉTIC, -Ă, profetici, -e, adj. De profet; care anunță, care prevestește ceva. Poate intîmplarea din noaptea aceea fusese un avertisment profetic. C. PETRESCU, C. V. 330. Mihăiță avea fruntea încrețită, aerul misterios și profetic. GANE, N. III 79. Și cuvîntul lor profetic, inspirata lor privire Valurile de-ntuneric despicîndu-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă! VLAHUȚĂ, O. A. I 69.

profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice

profétic adj. m., pl. profétici; f. sg. profétică, pl. profétice

PROFÉTIC adj. 1. prevestitor, vizionar, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmații ~.) 2. v. mesianic.

PROFÉTIC, -Ă adj. De profet; prezicător. [Cf. fr. prophétique].

PROFÉTIC, -Ă adj. (ca) de profet; prezicător. (< fr. prophétique)

PROFÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de profet; propriu pentru profeți. 2) Care conține o profeție; cu caracter de profeție. /<fr. prophétique

profetic a. 1. ce ține de profet; 2. care anunță viitorul.

*profétic, -ă adj. (vgr. prophetikós; lat. prophéticus). De profet: vorbă profetică. Adv. Ca profetu: a vorbi profetic.

PROFETIC adj. 1. prevestitor, vizionar, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmații ~.) 2. mesianic. (Ton ~.)