prisós n., pl. oase saŭ urĭ (ngr. și vgr. perissós, abundant, de prisos, nefolositor, d. peri, în prejur). Ceĭa ce e maĭ mult de cît trebuĭe, excedent, supraabundanță: dațĭ săracilor din prisosu vostru, un prisos de o mie de francĭ. De prisos (loc. adj. și adv.), superfuŭ, inútil, zădarnic, degeaba: lucrurĭ de prisos, a vorbi de prisos. Cu prisos (loc. adv.), cu prisosință. – Și pristós (Munt. Pop.).