*prízmă f., pl. e (vgr. prisma, d. prizo, taĭ cu ferăstrău). Geom. Solid care are doŭă baze poligonale egale și ale căruĭ fețe laterale îs dreptunghĭurĭ saŭ paralelograme: prizmă triangulară, pătrată ș. a. (Volumu eĭ rezultă din suprafața bazeĭ înmulțită cu înălțimea). Fiz. Solid de cristal cu baze triangulare care servește la descompus razele luminoase. (Razele descompuse în cele șapte colorĭ se văd maĭ bine cînd se proĭectează pe negru). Fig. Ceĭa ce te face să vezĭ lucrurile după pasiunea, gustu, prejudiciu saŭ interesu tăŭ: a privi lucrurile pin prizma invidiiĭ.