PRIETENÍE, prietenii, s. f. 1. Legătura care unește pe prieteni, afecțiunea reciprocă dintre ei, atitudine prietenoasă; amiciție, (regional) prieteșug. Și-i ziceau, bună ziua cu prietenie și mîhnire. DUMITRIU, N. 94. N-a pomenit nimic despre prietenia lui cu Steriu. C. PETRESCU, O. P. II 235. 2. Legătură strînsă între grupuri sociale, popoare, țări. Relațiile între poporul romîn și naționalitățile conlocuitoare sînt – relații de prietenie frățească. REZ. HOT. I 292. – Variantă: (regional) prietiníe (SADOVEANU, O. V 16, C. PETRESCU, C. V. 110) s. f.