PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ.

PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ.

PRIDVÓR, pridvoare, s. n. Galerie exterioară, deschisă, cu acoperișul sprijinit pe stîlpi (uneori pe arcade), așezată în partea de dinainte sau de jur împrejur la o clădire; foișor. [Bisericuța] era de lemn și acoperită cu șindrilă... Am șezut la umbră, pe pragul pridvorului. GALACTION O. I 40. După horă ieri ieșiră Toate fetele-n pridvor. COȘBUC, P. II 64. Frunză verde de bujor, La biserică-n pridvor Sta Codreanul frățior Cu butucul de picior. ALECSANDRI, P. P. 90. ♦ Cerdac.

pridvór s. n., pl. pridvoáre

pridvór s. n., pl. pridvoáre

PRIDVÓR s. (CONSTR.) 1. v. cerdac. 2. v. tindă. 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vânt.)

PRIDVÓR s. v. limbă.

pridvór (pridvoáre), s. n. – 1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – Var. pritvor, priv(d)or. Sl. pritvorŭ, de la pritvoriti „a înnădi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor.

PRIDVÓR ~oáre n. Terasă cu balustradă și acoperiș susținut de stâlpi, adăugat în fața intrării principale a unei case; cerdac; foișor. /<sl. pritvoru

pridvor n. 1. galerie exterioară formând un balcon; 2. tindă: la biserică în pridvor POP.; 3. în special, tinda morii de vânt. [Slav. PRITVORŬ, tindă].

pridvór n., pl. oare (vechĭ pritvor, d. vsl. pritvorŭ, îngrăditură, portic, d. ivoriti, a face, zatvoriti, a închide [V. zăvor]; sîrb. pritvor, arest, rus. pritvor, pridvor de biserică, nsl. pridvor; ung. pitvar. Dar cp. și cu vsl. pridvoriĭe, vestibul, d. dvorŭ, curte, casă, și dvĭrĭ, ușă [V. dveră]). Portic, acoperemînt sprijinit pe cîțĭ-va stîlpĭ în fața bisericiĭ saŭ și la casele de țară. – Și privdor și privor (Munt.). V ceardac și tîrnaț.

PRIDVOR s. 1. cerdac, tindă, verandă, (prin Ban.) pornană. (Casă cu ~.) 2. tindă, (înv.) slon. (~ al unei biserici.) 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vînt.)

pridvor s. v. LIMBĂ.