pridvór n., pl. oare (vechĭ pritvor, d. vsl. pritvorŭ, îngrăditură, portic, d. ivoriti, a face, zatvoriti, a închide [V. zăvor]; sîrb. pritvor, arest, rus. pritvor, pridvor de biserică, nsl. pridvor; ung. pitvar. Dar cp. și cu vsl. pridvoriĭe, vestibul, d. dvorŭ, curte, casă, și dvĭrĭ, ușă [V. dveră]). Portic, acoperemînt sprijinit pe cîțĭ-va stîlpĭ în fața bisericiĭ saŭ și la casele de țară. – Și privdor și privor (Munt.). V ceardac și tîrnaț.