*prezbít, -ă adj. (vgr. presbýtes, bătrîn, prezbit, fiind-că, de ordinar, bătrîniĭ nu văd bine de cît de departe, și présbys, bătrîn, vechĭ. V. preut). Care vede bine numaĭ de departe. Subst. Un prezbit. V. miop.