*prestígiŭ n. (lat. praestigium, scamatorie, escamotare, de unde vine fr. prestige, farmec, iluziune, prestigiŭ; it. prestigio). Încredere pe care o inspirĭ altuĭa pin forța fizică, morală saŭ științifică, autoritate morală, credit: prestigiu tatăluĭ în familie; prestigiu unuĭ profesor, uneĭ armate, uneĭ firme.