*prescripțiúne f. (lat. prae-scriptio, -ónis). Ordin formal și detaliat: prescripțiunile legiĭ. Ordonanța (povața) mediculuĭ, rețetă: după prescripțiunea mediculuĭ. Jur. Ștergerea uneĭ datoriĭ (urmărirĭ judiciare, servituțĭ) pin scurgerea anilor, perderea drepturilor de proprietar orĭ de creditor din cauză că n’aĭ reclamat într’un timp oare-care: dreptu divin n’are prescripțiune. – Și -ípție și -íere.