PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (Logică) Fiecare dintre cele două judecăți din care se scoate concluzia unui silogism. Taine e prea mare logician, pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. ◊ Premisă majoră v. major. Premisă minoră v. minor. 2. Idee de bază, punct de plecare. Politica Uniunii Sovietice, care pornește de la premisa că în viața internațională nu există nici o problemă litigioasă care să nu poată fi rezolvată pe cale pașnică, se bucură de sprijinul fierbinte al tuturor acelora cărora interesele păcii le sînt scumpe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. ♦ Bază, condiție. Dezvoltarea continuă a industriei și agriculturii socialiste constituie premisa necesară a creșterii sistematice a bunăstării poporului muncitor. – Variantă: premíză s. f.