PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare.

PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare.

PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A decerna, a acorda (cuiva) un premiu. Gospodăriile colective, fruntașe in creșterea animalelor, vor fi premiate. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860.

premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)

premiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 1 sg. premiéz, 3 sg. și pl. premiáză, 1 pl. premiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. premiéze; ger. premiínd (sil. -mi-ind)

PREMIÁ vb. I. tr. A da, a decerna un premiu. [Pron. -mi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. premiare].

PREMIÁ vb. tr. a acorda, a decerna un premiu. (< lat. praemiare, it. premiare)

A PREMIÁ ~éz tranz. A distinge cu un premiu. [Sil. -mi-a] /<lat. praemiare, it. premiare

premià v. a acorda un premiu.

*premiéz v. tr. (it. premiare, lat. praemiari, a beneficia, a cîștiga). Recompensez pintr’un premiŭ.