PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus.

PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus.

PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj. Care se întîmplă înainte de vreme; prea devreme. Progresele medicinei și igienei... au micșorat mortalitatea prematură, mai ales cea infantilă. MARINESCU, P. A. 83. – Accentuat și: premátur.

prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre

prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; f. sg. prematúră, pl. prematúre

PREMATÚR adj. 1. imatur. (Un copil ~.) 2. pretimpuriu, (înv.) prematural, prematurat. (Un fenomen ~.) 3. v. precoce.

PREMATÚR, -Ă adj. Făcut prea devreme; întâmplat înainte de vreme. // s.m. și f. Copil născut prea devreme; imatur. [< lat. praematurus, cf. fr. prémature].

PREMATÚR, -Ă I. adj. care apare înainte de vreme. II. adj., s. m. (copil) născut înainte de termen. (< lat. praematurus, fr. prémature)

PREMATÚR ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care are loc (cu mult) înainte de vreme; care se manifestă (prea) devreme. Moarte ~ă. A muri ~. 3) și substantival (despre copii) Care este născut înainte de termen. /<lat. praematurus

prematur a. 1. fig. care vine înainte de timp: moarte prematură; 2. anunțat prea din vreme: știre prematură; 3 prea precoce: înțelepciune prematură.

*prematúr, -ă adj. (lat. prae-matúrus. V. matur). Care vine orĭ se face prea devreme: moarte, informațiune, întreprindere prematură. Adv. Prea devreme: a muri prematur.

PREMATUR adj. 1. pretimpuriu, (înv.) prematural, prematurat. (Un fenomen ~.) 2. precoce. (O înțelepciune ~.)