PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre² + lua.

PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua.

PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre² + lua.

PRELUÁRE s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua.

PRELUÁ, preiáu, vb. I. T r an z. A lua în primire; a lua asupră-și. Preluă comanda companiei. CAMILAR, N. II 445.

PRELUÁRE s. f. Acțiunea de a prelua; luare (în primire, pentru sine).

preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)

preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri

preluá vb. → lua

preluáre s. f., pl. preluări

PRELUÁ vb. v. recepționa.

PRELUÁRE s. v. recepționare.

PRELUÁ vb. I. tr. A lua (în primire) de la cineva. ♦ A lua asupră-și. [Pron. -lu-a, p.i. 1,6 preiáu, 2 -iei, 3 -ia, 4 -luăm, 5 -luați, conj. -ia. / după fr. prélever, germ. übernehmen].

PRELUÁRE s.f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [< prelua].

PRELUÁ vb. tr. a lua (în primire) de la cineva; a lua asupra sa. (< pre- + lua)

A PRELUÁ preiáu tranz. (răspunderi, funcții, sarcini etc.) A lua în grijă; a lua asupra sa; a-și asuma. /pre- + a lua

preluá, preiáu, vb. I (înv.) a dobândi, a obține, a câștiga.

preĭáŭ, a -luá v. tr. (d. ĭaŭ, după fr. prélever). 1. Jur. Prelev, ĭaŭ din ainte dintr’un total. 2. (după germ. übernehmen). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu conducerea saŭ cu realizarea uneĭ întreprinderĭ.

PRELUA vb. a primi, a recepționa. (A ~ marfa.)

PRELUARE s. primire, recepționare. (~ mărfii.)