PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.

PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.

PRELIMINÁR ¹, preliminare și preliminarii, s. n. (Azi numai la pl.) Acțiune premergătoare, introducere la ceva; preparative. [Cocoșul sălbatic] se cufundă în deliciul înșelător al preliminariilor dragostei. SADOVEANU, V. F. 45. Toată redacțiunea romînă și mai ales a hrisovului ce servă de preliminar legilor. ODOBESCU, S. I 273. ♦ Partea introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. Îți voi însemna aci preliminarul și concluzia. GHICA, A. 300. – Variantă: (învechit) prelimináră, preliminări (BOLINTINEANU, O. 253, GHICA, A. 148), s. f.

PRELIMINÁR ², -Ă, preliminări, -e, adj. Care precede o acțiune, un fapt; premergător, introductiv; p. ext. prealabil. V. pregătitor. Noțiuni preliminare. ▭ Ancheta lingvistică a fost precedată și de această dată de o anchetă preliminară. L. ROM. 1953, nr. 3, 78.

preliminár adj. m., pl. preliminári; f. prelimináră, pl. prelimináre

preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (-ri-i-)

preliminár adj. → liminar

preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (sil. -ri-i-)

PRELIMINÁR adj. 1. v. prealabil. 2. v. anticipat. 3. (rar) prejudicial. (Câteva precizări ~.) 4. v. introductiv.

PRELIMINÁRII s. pl. 1. v. preparative. 2. v. introducere.

PRELIMINÁR, -Ă adj. Care precedă o acțiune, un fapt (servind pentru lămurirea și pentru ușurarea înțelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative. [Pl. -re, -rii, var. preliminariu, -ie adj. / < fr. préliminaire, cf. lat. prae – înainte, limen – prag].

PRELIMINÁR, -Ă I. adj. care precedă sau pregătește o acțiune, un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive. (< fr. préliminaire)

PRELIMINÁR ~ă (~i, ~e) și adverbial Care precedă și pregătește ceva (important). Condiții ~e. /<fr. préliminaire

PRELIMINÁRII n. pl. Ansamblu de operații preliminare; preparative. /<fr. préliminaire

preliminar a. care precede obiectul principal: observațiuni preliminare. ║ n. ceeace precede obiectul principal: preliminare de pace.

*preliminár, -ă adj. (lat. prae-liminaris, d. prae-, înainte, și limen, liminis, prag). Care precede preparînd obĭectu principal: noțiunĭ preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare, preparativele: preliminarele păciĭ. Adv. În mod preliminar. – Sin. cu prealabil.

PRELIMINAR adj. 1. prealabil, pregătitor, premergător, (rar) preparator. (Studii, lucrări ~.) 2. anticipat, prealabil, premergător. (O condiție ~.) 3. (rar) prejudicial. (Cîteva precizări ~.) 4. introductiv, (înv.) precuvîntător. (Cuvînt ~.)

PRELIMINARII s. pl. introducere, preambul. (Fără ~ a atacat problema.)