povéste f., pl. ștĭ (vsl. po-vĭestĭ, narațiune. V. veste). Basm, istorie fantastică scornită de popor și pe care babele saŭ și alțiĭ o spun copiilor: a spune poveștĭ. Fig. Fabulă, vorbă mincinoasă: nu-mĭ spune mie poveștĭ! A ajunge de poveste, a ajunge renumit. Ce maĭ veste poveste? ce maĭ știĭ noŭ?