povéste (povéști), s. f. – 1. Narațiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputație. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaș (var. povestitor), s. m. (persoană care spune sau scrie povești). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”.