POSTULÁ, postulez, vb. I. Tranz. A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.

POSTULÁRE, postulări, s. f. Faptul de a postula. – V. postula.

POSTULÁ, postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.

POSTULÁRE, postulări, s. f. (Livr.) Faptul de a postula. – V. postula.

postulá (a ~) vb., ind. prez. 3 postuleáză

postulá vb., ind. prez. 1 sg. postuléz, 3 sg. și pl. postuleáză

postuláre s. f., pl. postulări

POSTULÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A cere cu insistență. 2. A da unei afirmații caracter de postulat. [< fr. postuler, lat. postulare].

POSTULÁRE s.f. Acțiunea de a postula și rezultatul ei; postulație. [< postula].

POSTULÁ vb. tr. 1. a cere cu insistență. 2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat. (< fr. postuler, lat. postulare)

A POSTULÁ ~éz tranz. livr. (afirmații, demonstrații) A formula în calitate de postulat. /<fr. postuler