POSIBILITÁTE, (2) posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil, caracterul lucrului posibil. Posibilitatea întreruperii unei lucrări. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire; putință, modalitate. Sînt contabil și aș putea să mă angajez la o bancă, la o societate, cu posibilitatea de a trece de la un grad la altul. PAS, Z. I 298. ◊ Expr. În măsura (sau în limita) posibilităților = întrucît e posibil, dacă va fi posibil. ◊ Posibilități materiale = bani. Pleacă la Budapesta cu intenția de a studia medicina, li lipsesc însă posibilitățile materiale și e silit să intre într-o școală militară, V. ROM., noiembrie 1953, 282. ♦ Calități, însușiri care se pot dezvolta. Tînăr cu posibilități.