PORUMBÍȘTE, porumbiști, s. f. Loc semănat cu porumb (I 1), lan de porumb. ♦ Loc de pe care s-a cules porumbul (I 1), folosit ca pășune. – Porumb + suf. -iște.

PORUMBÍȘTE, porumbiști, s. f. Loc semănat cu porumb (I 1), lan de porumb. ♦ Loc de pe care s-a cules recolta de porumb (I 1), folosit adesea ca pășune. – Porumb + suf. -iște.

PORUMBÍȘTE, porumbiști, s. f. Loc semănat cu porumb; lan de porumb. Se opriseră lîngă un puț cu cumpăna înaltă, înconjurat de porumbiști. DUMITRIU, N. 226. Cît cuprindeai cu ochii se întindea pînza verde a porumbiștilor, în care lucrau, ici-colo, pilcuri de prășitori. SADOVEANU, O. III 197. Ana-și vînduse și rapița și grîul, via îl era încărcată de struguri, porumbiștea era frumoasă. SLAVICI, V. P. 18. ♦ Loc de pe care s-a strîns recolta de porumb.

porumbíște s. f., g.-d. art. porumbíștii; pl. porumbíști

porumbíște s. f., g.-d. art. porumbíștii; pl. porumbíști

PORUMBÍȘTE s. porumb, (reg.) cucuruzaștină, cucuruze (pl.), cucuruziște, mălaie (pl.), mălăină, mălăiște, mălăiștină, păpușoi, păpușoiște, păpușoiștină, tenchiște, (Ban. și Olt.) ponov. (S-a ascuns în ~.)

PORUMBÍȘTE s. v. pătul, porumbar, porumbărie.

PORUMBÍȘTE ~i f. 1) Câmp pe care crește porumb; lan de porumb. 2) Loc de pe care s-a recoltat porumbul. /porumb + suf. ~iște

porumbiște f. câmp semănat cu porumb, locul unde fusese grâu.

porúmbiște și -íște f. (d. porumb). Munt. Popușóiște, semănătură de porumb.

porumbiște s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE.

PORUMBIȘTE s. porumb, (reg.) cucuruzaștină, cucuruze (pl.), cucuruziște, mălaie (pl.), mălăină, mălăiște, mălăiștină, păpușoi, păpușoiște, păpușoiștină, tenchiște, (Ban. și Olt.) ponov. (S-a ascuns în ~.)